Mă cheamă Cosmin. La sfârșitul clasei a noua am publicat o carte, iar acum, doi ani mai târziu, pot spune că regret într-un fel asta. O să vedeți mai târziu de ce; deocamdată, pot să vă spun că, de la primul cuvânt așezat pe o foaie a unui caiet și până la tipărirea cărții, treaba asta a fost o mare aventură. Cel mai interesant aspect al acestei aventuri este faptul că totul a început de la un singur cuvânt. Idiot.

Îmi cunoscusem proful de istorie de vreo două săptămâni. Era noapte, nu puteam dormi și citeam unul dintre textele dumnealui. Era un articol despre istoria cuvântului „idiot”. Când am văzut titlul am râs, însă la final deja devenise cuvântul meu preferat.

Semnificația cuvântului idiotes

Cum ar putea să fie „idiot” cuvântul preferat al cuiva? M-a impresionat etimologia sugestivă și sensul cu totul nou pe care cuvântul l-a căpătat în timp. În greaca veche, „idiotes” însemna inițial „particular”, „privat” și nu avea deloc semnificații negative, ci însemna pur și simplu ”cel care își vede de treburile sale”. Odată însă cu inventarea democrației, acum 2500 de ani, când sistemul piramidal, condus de un lider absolut, a fost doborât și părerea oamenilor a început să conteze cu adevărat în viața politică, termenul „idiotes” a început să capete, treptat, sensul pe care îl are azi: „cretin”, „tâmpit”, „stupid”, „prost”. Cu alte cuvinte, trebuie să fii idiot dacă, având în sfârșit șansa de a participa, într-un regim democratic, la binele comun (care e, în mod esențial și binele tău), o refuzi și îți vezi doar de treburile private.

Îmi era teamă că sunt un idiot.

Nu voiam asta și m-am gândit să mă implic în viața societății. Cum te poți implica mai bine? Prin expunerea ideilor tale… în scris. Am început să scriu o carte care avea să se numească „Și poporul român tace…”. Eu deja nu mai tăceam.

Era incredibil impactul pe care l-a avut în viața mea acest cuvânt, „idiotes“.

Știam că o să reușesc, deși nimeni nu credea în mine. Am ajuns la 150 de pagini. Atunci am simțit că a venit momentul să public. Nu mi-a fost teamă că oamenii ar putea considera cartea o idioțenie (sensul nou) și eram mândru că reușisem să depășesc stadiul de „idiotes”. Așa am ajuns să public o carte despre politică la șaisprezece ani. Am devenit unul dintre tinerii interesați de lumea în care trăiesc. Astăzi regret că, poate, cartea suferă la nivel calitativ, din cauza vârstei mele de atunci, dar nu regret deloc că am decis să mă implic. Ba chiar sunt mândru.

Fiecare carte necesită un semn de carte. Dar ce se întâmplă atunci când îl pierzi? Află aici!

Trebuie să folosim mai des acest cuvânt datorită mesajului pe care îl poartă. Trebuie să valorificăm acest cuvânt cu o evoluție de-a dreptul savuroasă. Spunând povestea lui, putem să-i motivăm pe oameni să învingă fenomenul „idiotes”, încă prea răspândit la noi.
Un om implicat e un om fericit. Și, cel mai important, e un om activ. Mă pregătesc să public a doua carte. Din același motiv. Am semănat interes și am cules implicare.

Autor: Leonte Cosmin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Content is protected !!