Memento dolor

Lacrimile sunt amare
Pastilele s-au îndulcit
Sperăm
Iubim
Visăm
Trăim clipele de parcă ar fi infinite
Timpul nu ne așteaptă
Fugim după nimicuri
Nu mai prețuim
Căutăm și încercăm
dar uităm
că fericirea e scurtă
și că nu merităm totul
Când lumina se stinge
să ne amintim de durere
Ne distruge și ne întărește
ne consumă și ne îndrumă
Durerea noastră cea de toate zilele
e calea spre salvare
Ochii roșii, buza care tremură
vor fi răscumpărate
Nu uita
Fără durere fericire nu există.

Citește un alt poezie marca Think-About, aici!

Autor: Alexandra Arsene

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Content is protected !!