Vorbele dor, mai mult de cât crezi! – distrugerea încrederii

De-a lungul vieții noastre, auzim unele propoziții dureroase venite din partea celor dragi, iar vorbele lor se duc spre extreme:„de ce nu ești la fel de bun ca Z? Nu vezi ce face Z? De ce nu ești ca el”, a prietenilor „Bă, sincer, nu prea îmi pasă” sau din partea școlii, care are ca scop educarea copilului „Nu vei ajunge nimic în viață. Ești doar un ratat, cu notele acestea nu vei avea un viitor” și nu numai. Iar cuvintele spuse de ei, ne afectează.

Fie că realizam sau nu, ele au un impact major în viața noastră și ne influențează modul de gândire, de percepere a oamenilor și cel mai important, ne definește personalitatea. Mai ales când suntem copii. Cuvintele pot afecta un om cum violența fizică îl rănește. Trebuie luat în serios abuzul psihic și violența verbală. Pot să transforme un tânăr cu speranțe, ambiții, visuri, sentimente într-o persoană distrusă, abuzată, rănită, insensibilă și care nu mai are niciun pic de empatie pentru cei din jur. Iar lumea nu tratează cu seriozitate această problemă existentă, considerată un nimic.

Pentru un introvertit, cuvintele au mai multă însemnătate, analizând fiecare vorbă spusă de cineva. Dar și pentru un extrovertit cuvintele pot să-l rănească. Chiar dacă spui ceva inofensiv la prima vedere, care nu are cum să le dea de gândit apropiaților tăi, pe mulți poți să le distrugi orice fel de speranță și umanitate doar cu câteva cuvinte.

Vorbele urâte au impact mai mare din partea familiei, prietenilor și a școlii

Sunt 3 categorii de persoane care te pot răni: familia, prietenii și personalul școlar împreună cu colegii tăi. De fapt, cei apropiați te pot distruge fiindcă nu te aștepți de la ei să își bată joc de tine. Ura venită din partea societății și bullying-ul, la care te poți aștepta, e foarte dureros și acest subiect sensibil, care nu este tratat serios, dar cuvintele nu au un fond. Sunt fără rost și poți să le ignori, înțelegi motivele din spatele lor. Dar zicalele spuse de către cei dragi, vin neașteptate și te pot răni, lăsându-te „prost”, cum e vorba din popor, și în același timp dezamăgit. Au un rol semnificativ față de ce ar spune un străin, astfel încât cei 3 pioni din viața ta te pot influența cu opinia lor. Și acum voi trata fiecare categorie separat și individual, explicând consecințele fiecăruia și impactul acestora

Familia, cea mai importantă în dezvoltarea unui copil

Încă de la vârste fragede, familia joacă un rol deosebit de important în dezvoltarea copilului. Ea este prima care îi oferă educație și îl învață despre moralitate și conduită. Cu tristețe să admit, în multe familii copiii au de suferit. Sunt abuzați fizic, trăiesc într-o sărăcie greu de imaginat, locuiesc cu un părinte, iar latura emoțională e afectată. Dar sunt și abuzați verbal, precum și luați în râs.

Când sunt micuți și aud:„nu e bine să fii curios”, „nu mai pune atâtea întrebări”, „ești doar un copil, încetează cu prostiile” și multe alte vorbe mai mult sau mai puțin dureroase. Un copil va reține. Când o să crească, anumite defecte vor lua amploare tocmai din cauza spuselor părinților, la prima vedere neavând un rol chiar atât de important.

Distrugerea încrederii

Odată cu înaintarea anilor, copilul va avea vise, speranțe, ambiții. Va simți cum părinții lui sunt cele mai importante ființe din univers. O să împărtășească orice fel de sentiment, gând cu ei, dar o să i se spună „nu îți mai tace gura. Toată ziua vorbești…”, „iar comentezi și ești obraznic”, când doar și-a spus părerea respectuos, „tu, să faci aia? Nu te uiți la tine? Nu vei face nimic în viață” . Dar cel mai trist este cum părinții le spun propriilor lor copii, care mai fac prostii din când în când „mi-e rușine de tine. Sunt foarte dezamăgit. Mai bine nu te nășteai, că oricum ești un dezastru”. Doare, insuportabil de tare. Pur și simplu, dacă mai avea iubire față de tine, chiar dacă la grădiniță nu ai fost tot timpul cu el, acum această iubire dispare. Îi distrugi visele, speranțele, dar cel mai important, sentimentele.

Îi demonstrezi cum, familia, în teorie, cel mai important lucru din viața unui om, nu crede în tine. Și ești tratat ca fiind ultimul prost și distrugi acest stereotip. Personalitatea tânărului o să aibă de suferit, enorm. Se va refugia în imaginația sa, știind că acolo poate să spună exact ce gândește fără să fie rănit. O să devină o fire care are empatie pentru oameni din ce în ce mai redusă, anxioasă, stresată să își spună părerea din cauza traumelor produse de familie, antisocială și depresivă. Se va simți distrus pe interior, mizerabil, neajutorat și lipsit de orice speranță, devenind un robot fără sentimente pentru umanitate. Dar există o cale de evadare în prieteni? Un loc de refugiere?

Prietenii, calea de salvare?

Prietenii chiar pot reprezenta calea de salvare de către coșmarul familiei. Ei sunt cei care te înțeleg, care te susțin, care te ascultă. Trebuie să prețuim asemenea prieteni, că sunt rari. Restul pretind în a fi prieteni. O prietenie nu înseamnă să te bucuri cu ei și atât. Înseamnă mai mult decât atât! Înseamnă să treceți prin viața asta banală împreuna, făcând-o să fie mai bună și ajutându-vă reciproc.

Din păcate, mulți oameni pe care îi considerăm prieteni ne pot răni. Pot să facă mișto de insecuritățile tale, de fricile cele mai mari ale tale, îți tratează pasiunile ca pe niște nimicuri, îți distrug visurile tale, făcând mișto și cel mai important, nu le pasă cu adevărat cum te simți, cum ești și ce simți. Aveți discuții doar superficiale, iar dacă încerci să ai discuții profunde cu asemenea oameni, vei realiza, de fapt, că nu ai pe nimeni lângă tine, și vei fi dezamăgit și căzut. Te vor distruge emoțional pas cu pas, iar dacă vor sta prea mult cu tine, te vor schimba.Devii un om indiferent cu probleme de încredere în oameni, fapt pentru care te vei deschide greu, de frică să nu fii rănit, și te vei izola din ce în ce mai mult în tine, realizând că este mai bine acolo.

Bullying-ul în cercul de prieteni

Nu mai bine să îți păstrezi gândurile pentru tine, decât să te trateze ca fiind ultimul prost, râzând de toate ideile tale și desconsiderându-te din toate punctele de vedere.Indicat este să rupi imediat relația, dacă ești tratat cum am descris ei. Decât să suferi constant, mai bine să îți pară rău pentru scurt timp că ai rupt o legătură. Nu te ofensa din orice, unele lucruri sunt spuse doar de dragul amuzamentului.

Dacă este un subiect sensibil, îi explici individului cum nu te simți confortabil, iar el tot glumește în cadrul unui colectiv, doar să primească atenția sau spune unele cuvinte ce te rănesc individual, atunci imediat ar fi bine să încetezi orice fel de discuție. Mai întâi discută cu ei deschis. Anumite probleme se rezolvă cu o convorbire sinceră și deschisă. Dacă nu este confortabil să îi spui totul, dar tot te rănește, cu siguranță nu vei putea rezolva. În ciuda că nu te poți regăsi în cercul de prieteni, mai mult îți amplifică stările depresive, pot profesorii să devină o soluție, nu?

Școala, formatoare de personalități

Cred că una dintre lucrurile vitale din viața unui tânăr este școala. Instituția nu are rolul doar de educarea elevului prin transmiterea de informații considerate utile pentru viitor. Este mai mult de atât. Îți formează o gândire critică și independentă.

Aici îți formezi personalitatea, iar școala trebuie să fie un factor pozitiv în influențarea ei. Profesorii trebuie să fie mai mult decât niște simpli învățători. Trebuie să fie mentorii lor, să se comporte ca un părinte, să le fie alături când au probleme, să îi împingă către excelent. Să fie pur și simplu, o persoană la care copiii să țină.

Vorbele profesorilor și ale colegilor pot zdrobi adolescentul!

Acest lucru nu se întâmplă. Cel puțin nu așa cât ar fi necesar. Predomină acea categorie de profesori dezinteresați, predând din obligație nu din pasiune, dar în același timp îl distrug pe elevul român. Îl distrug prin replici precum „Nu vei ajunge niciodată nimic”, „Ce prost ești, cum să nu știi asta?”, „X de ce știe iar tu nu poți să înveți? A stai, nu ești capabil să înțelegi”, „Cum să te faci aia? Ai înnebunit? Vrei să ma faci de rușine la facultate? Nu e de tine meseria aia” și multe alte replici, neștiind, practic, că îl zdrobesc pe adolescent.

Educația este importantă! Click aici să citești despre cum să înveți!

Colegii intră în aceeași categorie cu „prietenii”, cu menționarea că pot fi mult mai cruzi și nemiloși. Dacă treci prin fenomenul de „bullying”, cel mai probabil vei fi ignorat de către cadrul didactic, chiar vei fi responsabil că ești abuzat. Mulți profesori calcă peste demnitatea și integritatea elevului, spulberându-le visurile și orice fel de speranță. Astfel încât avem tendința să ne izolăm din ce în ce mai tare, să ne dezumanizăm și să nu mai credem în nicio speranță. Dacă nu putem să avem încredere în cei apropiați, doar suntem răniți, care mai este rostul să-ți exprimi opinia, să spui tot ce gândești și ce trăiești?

Vorbele dor. Mai ales din partea oamenilor dragi.

Sună clișeic, știu, dar e perfect valabil: gândește-te de două ori până să spui ceva. Poate rănești involuntar pe cineva, nerealizând de fapt, că i-ai provocat rău. Poți să îl aduci pe culmile disperării inconștient, iar de acolo să degenereze. Să închei cu o notă pozitivă. Sunt de părere că fiecare dintre noi o să întâlnească pe cineva care o să îi schimbe viața pozitiv. Fiecare merităm pe cineva care să ne înțeleagă, să ne sprijine, să ne facă să ne simțim că suntem buni de ceva în societatea asta cinică și meschină. Poate nu vom găsi pe acea persoană acum sau într-un viitor apropiat, dar o să vină la momentul potrivit. Cel puțin așa tinde naivitatea mea să creadă.

Autor: Vlad Iatan

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Content is protected !!