Încrețituri – putem zâmbi prin măști

Putem zâmbi prin măști –
Azi am descoperit,
Când mi-ai răspuns încrețindu-ți ochii.
Nu ne pot lua zâmbetul;
Nu ni-l vor lua niciodată –
Cu măști, sau fără măști,
Vom învinge.

Nu ne vor lua zâmbetele, nu,
Nici microorganismele,
Nici macroorganismele,
Nici virușii
Și nici seringile.
Ochii mei nu poartă măști,
Și nici ai tăi.

Într-un licăr,
Într-un rid,
Într-o pupilă mărită,
Mi-ai arătat o șuviță rebelă de suflet;
Și-n loc să văd
Zâmbetul ca pe-o scânteie ofilită
Prin zăbranicul feței tale,
Ți l-am văzut răsunător, puternic, într-un
Ochi nedezvelit.

Vezi tu, tot ce ne trebuie ca să-mpărtășim
Secretul unui zâmbet, ne sunt
Ochii. Și-acei ochi
Vor dărâma tăcut și ziduri,
Și măști, și viruși, și magnați,
Și indecenți, și ignoranți,
Și vom învinge.

Citește o altă poezie marca Think-About, aici!

Azi am descoperit –
Cu măști, sau fără măști,
Nu ne pot lua zâmbetul;
Nu ni l-au putut lua
Și nu vor putea, niciodată.
Vezi tu, ochii noștri, ei poartă –
Sfidătoare și tandre –
Încrețituri.

Autor: R.A Cojan

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Content is protected !!