Veniți – să ne-mbătăm cu lacrimi ceruite

Veniți, zdrobiți-vă adânc în călimara mea,
Voi, struguri negri cu pupilele lărgite;
Să ne-mbătăm cu lacrimi ceruite,
Neșlefuite, cu sforțare stoarse
Direct din carnea mea.

Veniți, copii cuminți și-nfricoșați
De zgârâielile peniței mele strâmbe…
Nu vă grăbiți, nu vă-nveliți în falduri albe
De foi cernite, ne-ncepute, ci-mpăcați,
Înmormântați-vă-n cuvinte.

Citește o altă poezie marca Think-About, aici!

Veniți, prieteni dragi, veniți, sărmani,
Și vă-nveliți într-o oglind-a minții mele –
Să stați aprinși, să stați între zăbrele,
Confesiuni ale tăcerilor
Ce ni le-mpărtășim.

Veniți, vă adunați lângă cămin,
Asurzitoarele-mi povești o să v-adoarmă…
Și, ca un alt Iov, mi-oi scărpina din răni o ramă
Ca să vă-mpart în ea, din al meu frig,
A mea minune.

Autor: R. A. Cojan

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Content is protected !!